BLOG

Dezavantajele nașterii naturale

Dezavantajele nașterii naturale

Nașterea naturală revine din ce în ce mai mult în atenția medicilor, a moașelor, dar și al mamelor, lucru considerat benefic, atât din punct de vedere social, cât și individual. Dacă mama și fătul sunt sănătoși, o naștere vaginală lăsată să se desfășoare natural, cu intervenție medicală minimă, este într-adevăr varianta ideală. Există însă situații și situații, nicio naștere nu seamănă cu cealaltă și există, desigur, și complicații imediate sau tardive.

Dincolo de preferințe, în stabilirea metodei de naștere se ține în primul rând cont de siguranța fătului și a mamei. Nu vom vorbi aici despre complicațiile primare care pot apărea și care înclină decisiv balanța spre o operație cezariană. Pentru mamele apte să nască natural, procesul nașterii presupune un travaliu nu întotdeauna ușor, pe parcursul căruia pot apărea complicații:

Durerea

Durerea poate fi controlată inclusiv în procesul de naștere pe cale naturală, dacă este nevoie, prin multe tipuri de tehnici: medicamentoase, inhalatorii, intravenoase, până la anestezie epidurală. Aceasta din urmă suprimă durerea, dar poate reduce, în unele cazuri, eforturile expulzive ale mamei, cu creșterea ratei de intervenție obstetricale (forceps, vacuum).

Într-o naștere 100% naturală, singurele tehnici de alinare a durerii la care o  pacientă poate apela sunt respirația, meditația, schimbarea poziției, TENS (stimularea electrică) eventual nașterea în apă.

Travaliul prelungit

Cu cât travaliul este mai lung, cu atât este mai epuizant atât pentru mamă cât și pentru copil. Există limite de timp, deși tendința este de a nu încorseta temporal travaliul. Clasic, se admite să nu treaca două apusuri sau răsărituri de soare. Azi travaliile peste 12 ore sunt socotite distotice și nefiziologice. Perioada de expulzie a travaliului își are de asemenea limite standardizate de timp și în prezența unei anestezii peridurale aceasta nu trebuie să depășească trei ore.

Epiziotomia

Epiziotomia este o incizie de la vulvă înspre anus orientată, de cele mai multe ori, lateral, care are rolul de a ajuta expulzia fătului și, în concepte obstetricale clasice, de a preveni o ruptură de perineu. Actual, nu se mai practică de rutină și nu este neapărat preferată unei rupturi moderate, neavând în studii clinice avantaje față de aceasta.

Nașterea traumatică, sângerarea masivă, rupturile mari de perineu, lacerările (rupturi superficiale) sau rupturile de col, vagin și vulvă sunt complicații nu întotdeauna posibil de prevăzut și controlat. Se asociază cu pierdere masivă de sânge și anemie severă. Până la 10% din nașteri pot avea astfel de complicații, mai degrabă asociate nașterilor cu intervenție obstetricală.

Pe termen lung, puțini dintre noi vorbesc de incontinența urinară pentru primul an după naștere până la 10-20% sau/și incontinența anală, în diferite grade, în unele statistici, până la 10%.

Dispareunia asociată leziunilor traumatice ale perineului și vaginului.

Aspectele psihologice ale unei nașteri traumatice care se manifesta în sindrom post-traumatic.