Endometrioza este o tulburare ginecologică pe cât de răspândită, pe atât de puțin cunoscută sau chiar ignorată (de paciente). Numele vine de la endometru (mucoasa care căptușește uterul), iar afecțiunea este caracterizată de creșterea, în diferite alte organe ale corpului, de țesut similar.

Endometrioza apare cel mai des în sfera genitală și se clasifică în genitală internă (localizată în mușchiul uterului - miometru) și externă, localizată pe trompe, ovar, peritoneu visceral pelvin, etc.. Există, de asemenea, endometrioza extragenitală (peretele abdominal intern, la nivelul vezicii urinare și până la plămâni, măduva spinării sau chiar la creier).

Ar trebui explicat și de ce este atât de important să vorbim despre ea: este a doua cea mai frecventă cauză a infertilității. Până la 40% dintre femeile cu endometrioza sunt infertile!

Legat de simptome - durerea este probabil cel mai important dintre acestea, mai des ca durere perimenstruală, dar și dureri abdominale recurente, dureri pelvine recurente, senzație de balonare, greață. În cazurile localizării la nivelul căilor urinare, apar dureri micționale (în timpul urinării), colorarea rozalie a urinei, dureri în timpul actului sexual, sângerări din rect, tuse cu sânge, infertilitate. În populațiile unde de principiu contraceptivele se folosesc mai puțin incidența endometriozei pare să fie crescută.

Diagnostic

Multe femei nu vor avea simptome pănă când evoluția bolii nu va produce complicații (vezi infertilitate, dureri invalidante etc.). Mai mult, această afecțiune nu poate fi depistată totdeauna la un control ginecologic obișnuit. Ecografia uterului și a ovarelor este posibil să ridice diagnosticul de suspiciune. Diagnosticul de certitudine se pune numai printr-o laparoscopie, eventual laparotomie cu acces direct pe leziune și eventual examen anatomo-patologic.

Am văzut că putem să o depistăm, dar oare se poate și evita/preveni? Răspunsul nu este tocmai încurajator pentru că, până în acest moment, medicina nu a reușit să dea o explicație completă. Se presupune că celulele care dau naștere focarelor de endometrioză vin către organele afectate, fie fie pe cale sanguină, fie odată cu fluxul menstrual retrograd. Mai există teoria multipotenței genetice a unor celule din peritoneu (celule care, sub diferiți stimuli, se dezvoltă în celule endometriale).

Un lucru se știe: că boala este sub influența hormonilor sexuali feminini (estrogeni). Astfel, ca și mucoasa normală a uterului, toate celelalte țesuturi endometriale cresc odată cu creșterea nivelului de estrogen din prima parte a ciclului, și, în timpul menstruației, când scade rapid nivelul estrogenilor, se produce sângerarea, care poate duce la formarea de vezicule sau chisturi. Pentru că este în strânsă legătură cu nivelul estrogenilor în sânge, afecțiunea este cel mai des întâlnită la femeile în perioada reproductivă, cu vârsta între 25 și 40 de ani, ameliorându-se după menopauză. Cu toate astea, cazurile excepționale la bărbați au ridicat semne de întrebare, sugerând posibile degenerări spontane de țesuturi sănătoase în țesuturi similare mucoasei uterine, explicabile mai mult sau mai puțin genetic sau  prin anumite boli autoimune.

 

Metode de tratament

Pentru aproximativ 30% dintre cazuri, boala dispare de la sine, fără niciun tratament. Pentru restul, se recomandă antiinflamatoarele și terapia hormonală, care are două direcții: fie se induce, prin administrarea de progesteron, o stare de pseudo-gestație sau, prin administrarea de anti-hormoni precum analogi sau antagoniști de GnRH, o stare de pseudo-menopauză. Scopul tratamentului este reducerea durerilor, dar și blocarea dezvoltării focarelor bolii, toate, bineînțeles,  cu posibile  efecte secundare: depresii, hemoragii uterine, apariția acneei, retenția de apă și altele.

Cazurile extrem de grave pun femeile în fața deciziei de a avea intervenții chirurgicale mai mult sau mai puțin radicale. Cel mai sigur mod de a preveni endometrioza, după spusele medicilor, este să naștem copii până la 30 de ani și mult sport.

---

---