Toate femeile care își doresc un copil au auzit probabil despre eventualitatea unui avort spontan. Deși este foarte greu de prevăzut un astfel de incident medical, este vital să cunoaștem implicațiile cauzale și ulterioare, pentru o viitoare sarcină dusă la termen, cu succes.

Literatura de specialitate descrie avortul spontan ca fiind expulzia produsului de concepție înaintea atingerii viabilității fetale estimate de OMS la 22 săptămâni și greutate de minim 500 de grame.  Este considerat un avort precoce dacă survine la mai puțin de 12 săptămâni de sarcină și tardiv după săptâmăna a 13-a. De cele mai multe ori, acest fenomen medical este considerat accidental și nu implică tratament ulterior,  însă avorturile habituale (mai multe de 3 la număr)  impun un management medical specific.  Între 50% și 60% dintre femei pierd sarcina în mod spontan. Se întâmplă, în general, în stadiu incipient de dezvoltare, la femei care nu știu că sunt însărcinate (avortul menstrual). Cazurile de pierdere a produsului de concepție în primul trimestru și începutul celui de-al doilea trimestru reprezintă 15- 25% din totalul sarcinilor diagnosticate clinic.

Îngrijorător este faptul că în aproximativ 60% dintre cazuri, cauza avortului rămâne neclară. Se încearcă totuși o sistematizare a posibilelor cauze, iar bagajul de informații referitoare la cauzele avortului crește zilnic. Astfel, cauzele sunt grupate în patru categorii.

Cauzele mecanice ( identificate mai ales în cazul avorturilor tardive)

• anomalii ale cavității uterine (malformații - uter dublu, septuri);
• aderențe ale pereților cavității uterine (sinechii);
• fibromul uterin;
• insuficiența cervico - istmică (definită prin incapacitatea de contenție a canalului cervical);
• sarcina multiplă și excesul de lichid amniotic (hidramniosul);
• operații de amputație sau de conizație (extragerea unei porțiuni în formă aproximativă de con) la nivelul colului uterin.

Cauzele infecțioase

Deși protectia fătului este complexă (mecanică și biologică), embrionul este vulnerabil la agresiunile infecțioase. În plus, embrionul este un bun mediu de cultură pentru agenți patogeni. Microorganismele pot pătrunde fie direct din sângele matern,  transplacentar, determinând moartea fătului, fie pe cale ascendentă din vagin în colul uterin, afectând membranele amniotice și ulterior fătul.

Microorganismele care pot determina avortul spontan sunt variabile:

• germeni banali în special din tractul urinar, digestiv, vaginal;
• bacterii, paraziți ce determină boli bine codificate, sifilis, toxoplasmoză, bruceloză, listeria, rickettsioza, micoplasma /ureaplasma, chlamydia.

Unele cauze sunt greu de evidențiat și se referă la aberațiile cromozomiale și/sau genetice la nivel molecular, care determină aproximativ 50% dintre avorturile de trimestrul 1 (cele precoce). Riscul de avort de cauză genetică crește odată cu vârsta maternă.

Cauzele Imunologice

În unele cazuri, pot apărea reacții de intoleranță la sarcină, care se aseamănă cu cele experimentate din transplantul de țesuturi. De aceea, femeia cu avorturi repetate (habituale) este încurajată să facă investigații pentru depistarea unei eventuale boli autoimmune.

Cauzele generale

Acestea sunt variate, rezultate fie dintr-un stil de viață ce predispune corpul mamei la un sistem imunitar deficitar, fie o predispoziție fiziologică ori genetică, fiind incriminate în literatură ca posibile cauze de avort spontan :

• cauze metabolice și vasculare: diabet, hipertensiune arterială, boli cardio-vasculare;
• consumul de antiinflamatoare nesteroidiene în perioada concepției sau în fazele precoce ale sarcinii;
• boli cronice: tuberculoză, cancer;
• factori nutriționali: diete deficitare în alimente de bază;
• consumul de alcool, cafea în exces, de droguri, fumatul;
• factori agresivi din mediu, chimici, fizici;
• vârsta peste 35 ani;
• traumatisme fizice.

Simptomele avortului spontan constau în dureri pelvi-abdominale, sângerări pe cale vaginală, fie în cantitate redusă, roșu închis, maroniu, fie asemănătoare cu sângerările menstruale. În cazul avorturilor tardive, apar dureri lombo-abdominale și contracții uterine, pierderi de sânge mai abundente, pierderi de lichid amniotic, embrion/fat expulzat, de obicei viu, împreună cu anexele fetale. În cazuri excepționale, numite avort in toto, este expulzat întregul sac amniotic, însă de cele mai multe ori avortul se desfășoară în doi timpi: expulzia embrionului și ulterior îndepărtarea anexelor fetale prin chiuretaj.  

Terapia în timpul avortului constă în terapia durerii. Profilaxia cu antibiotic este imperios necesară. Dar cel mai important aspect vizând sănătatea mamei, de multe ori neglijat, este urmarea unei consilieri psihologice, dat fiind faptul că un avort poate avea un impact psihologic major.