BLOG
Tehnici noi folosite în nașterile prin cezariană
Avansul procentual, în defavoarea nașterii naturale, s-a produs grație dezvoltării, în paralel, a cunoștințelor legate de substanțele folosite în timpul unei cezariene (cu descoperirea unora noi, bine încorporate în organism și care dau puține reacții de corp străin) și a simplificarii tehnicilor (rezultând în folosirea limitată a materialelor de sutură).
Studii clinice au dovedit că “the better is the enemy of the good”, cel puțin în ceea ce privește materialele de sutură. Perfectarea tehnicilor individuale, apariția și răspândirea modificărilor de tehnică într-un mod mai ușor, prin schimbul informațional mediat tehnologic, dar și dovezile oferite de studii știintifice (vorbim aici de faptul că tehnicile, cu cât sunt mai simple, cu atât sunt mai sigure) au transformat radical nașterea prin cezariană.
De asemenea, s-au înregistrat progrese semnificative în domeniul anesteziei, iar pe lângă acestea, s-a produs o reîntoarcere la tehnici mai simple de anestezie loco-regională, lucru realizat tot datorită progreselor tehnologice ale instrumentelor (ace și catetere din ce în ce mai subțiri, etc.). Concret, timpul operator pentru o operație cezariană era, în urma cu 25-30 de ani, rareori sub o oră, iar în ziua de azi este rareori peste 30 de minute.
În paralel cu operația cezariană clasică, în Europa si SUA s-a impus, în mod cu totul și cu totul deosebit, așa-zisa tehnică Misgav-Ladach sau “Tehnica de la Ierusalim”, la fel de cunoscută și sub denumirea de “Tehnica lui Cohen”, folosită pentru prima oară in spitalul Misgav-Ladach din Ierusalim. Personal, am preluat această tehnică pe timpul șederii mele la Berlin.
Tehnica constă în folosirea minimă a obiectelor tăietoare (foarfece, bisturiu), disecție prin lacerație (de regulă efectuată digital), cu avantajul că inciziile se petrec pe linia forțelor de minimă rezistență. Printre avantajele majore se numără evitarea secționării mușchilor și durata extrem de mică până la extragerea copilului (1-3 minute) și cantitatea minimă de sânge pierdut. Pe lângă rapiditate și cheltuieli minime de material, tehnica lui Cohen oferă o evoluție post-operatorie mult accelerată, cu posibilitatea mobilizării după 12 ore și cu nevoie de terapie antialgică mult redusă.
Dezavantajul principal este că această tehnică are o curbă de învățare nu foarte scurtă. Suturile pentru închiderea uterului și a peretelui abdominal se fac într-un mod foarte simplificat, în comparație cu tehnicile laborioase cu reconstrucție în mai multe straturi ale uterului (20 minute în mâini experimentate). Așadar nu sunt mulți medicii care și-au însușit-o. Desigur, la capitolul minusuri, se mai poate vorbi și de o eventuală dificultate a adaptării copilului in condițiile în care lucrurile se petrec atât de repede.
Există, în acest moment, încercări de a mima nașterea naturală în cadrul operațiilor cezariene prin încetinirea extragerii copilului, dar avantajele concrete nu sunt încă bine studiate. În România, metoda Misgav-Ladach a fost introdusă puțin mai târziu și mai lent, în anul 2009, la ora actuala existând probabil nu mai mult de 10-15% dintre obstetricieni care să o practice.