La nivel european, rata operațiilor cezariene s-a dublat în ultimii 20 de ani. Excepție fac țările scandinave, mai ales Finlanda și Suedia, unde rata nașterilor prin cezariană este la jumătate față de cea din restul Europei.

Printre cauzele obiective ale creșterii numărului de cezariene, aplicate la realitățile din România, se numără: vărsta din ce în ce mai crescută a mamei, problemele din procesul de urmărire a travaliului în multe din spitalele autohtone, accesibilitatea la cezariană, etc.

Din lipsa unui program susținut de educare a populației, coroborată cu prezența aproape nesemnificativă a moașelor în sistem, numărul cezarienelor a crescut și din cauze subiective, cum ar fi: crearea unei culturi a nașterilor programate, angoasele nejustificate ale mamelor (de multe ori aplificate de media), interesele financiare ale doctorilor, ale personalului medical, dar și al spitalelor, etc.

Organizația Mondială a Sănătății a realizat noi studii, în încercarea de a determina o rată optimă a cezarienelor, întrucât consecințele acestei proceduri pot prezenta riscuri fiziologice și/sau emoționale atât pentru mamă, cât și pentru copil. Deocamdată nu s-a reușit determinarea acesteia.