M-am născut în anul 1956 pe malul Dunării în orașul Corabia, unde o parte a familiei mele există de foarte multe generații. O altă parte vine din Banat. În Corabia mi-am petrecut perioada liceului, marcată, la nivel de procupări, de pasiunea mea pentru biologie. Încurajat de familie, am început să studiez medicina la Facultatea de Medicină din Timișoara, iar în anul cinci m-am transferat la Facultatea de Medicină “Carol Davilla” din București din motive familiale.  

 

Am avut încă din facultate un interes deosebit pentru chirurgie, iar obstetrica mi se părea, la acel moment, o practică medicală sângeroasă și brutală, astfel că am încercat să o evit. Pentru că am terminat universitatea cu o medie foarte bună, mi s-a oferit oportunitatea de a ramâne în Bucuresti, în spitalul Dr. I. D. Cantacuzino, în ideea unui stagiu în chirurgie generală, în clinica celebrului profesor Ioan Juvara. În acea perioadă, stagiarii schimbau departamentele odată la șase luni, iar eu am ales să fac primul stagiu, care era mai scurt, în obstetrică-ginecologie, pentru a putea trece mai repede în cel de chirurgie generală. În scurt timp însă, am descoperit miracolul nașterii, am participat la intervenții din ce în ce mai complexe și am acceptat să rămân un an într-o specialitate pe care nu aș fi crezut niciodată că pot să o fac. Este o experiență unică să ajuți o viață să-și facă intrarea în lume! Iar dacă îmi amintesc de perioada petrecută în clinica profesorului Ion Juvara și apoi, mai târziu, în cea de obstetrică ginecologie, condusă de Prof. Dr. Dan Alessandrescu la spitalul Polizu, pot spune că sunt norocosul beneficiar al unei excepționale școli de chirurgie în România.

 

Dezamăgirea legată de evoluția societăți românești sub aspect politic, dar și de ritmul lent de transformări în sistemul medical autohton de după 1989, a contribuit semnificativ la decizia de a pleca din țară. În plus, a existat și o dorință imensă de a beneficia de multiplele oportunități de dezvoltare profesională.

După o scurtă perioadă în Anglia în care am oscilat între o carieră de clinician și una de cercetător științific, am decis să plec în Africa de Sud, unde mi se oferea oportunitatea de a avea, încă de la început, o variată expunere clinică: în primele trei luni am realizat peste 300 de cezariene, iar în scurt timp am renunțat să mai țin socoteala. Am lucrat în diferite spitale, am avut ocazia să lucrez cu medici din toate colțurile lumii și m-am confruntat cu cele mai diverse și dificile cazuri clinice.  

 

În primul spital în care am lucrat în Africa de Sud ca Senior Medical Officer am avut sarcina de a organiza departamentul de obstetrică-ginecologie. Ulterior, am fost transferat în cadrul spitalului regional al provinciei Natal, unde am ajuns până la poziția de Șef de Department.  Departamentul se confrunta în acea perioadă cu un nivel crescut al mortalității materne la naștere. Împreună cu echipa managerială a spitalului, am dezvoltat și implementat un proiect cu scopul de a scădea cifrele mortalității materne la naștere, dar și a mortalității perinatale. Acest proiect a constat în înființarea unui high care obstetrical unit (o unitate specială pentru cazurile grave), investiții în cursuri de specializare pentru personalul medical, moașe etc. În următorii trei ani am reușit să scădem mortalitatea la cifre comparabile unităților din Europa, o performanță pe care spitalele universitare nu o reușiseră încă. Unitatea respectivă îmi poartă numele, iar modelul acestui proiect a fost implementat ulterior și de alte spitale din Africa de Sud.

 

În 1995 am fost transferat la Grey’s Hospital din provincia Natal, a cărei secție de obstetrică-ginecologie era dotată conform standardelor europene ale acelor ani. Acolo am dobândit o vastă experiență în practici chirurgicale laparoscopice și de tratament al incontinenței de urină la femei pe cale vaginală. În septembrie 1996 am fost transferat, la cererea mea, în cadrul spitalului afiliat Universității de Medicină din Durban, unde m-am putut concentra nu doar asupra activității clinice, dar și asupra celei de cercetare, publicând o serie de lucrări științifice.

 

În 1999 m-am recăsătorit și am revenit în Europa, mai precis Germania, care s-a dovedit un mediu mult mai primitor decât preconizasem, limba germană s-a dovedit a fi nu foarte dificilă și am reușit să–mi echivalez, în scurt timp, specializările. După experiența în mai multe funcții și poziții, inclusiv aceea de șef de secție, am decis împreună cu soția mea, și ea medic ginecolog, să deschidem un cabinet privat în sudul orasului Munchen.

 

În 1991, când am părăsit țara, am plecat cu gândul că o să mă întorc și am rămas, în tot acest timp, cu nostalgia neîmplinirii acestui deziderat. Astfel, oferta pe care am primit-o la sfârșitul anului 2008 de la un bun prieten care era unul dintre investitorii Centrului Medical Unirea, de a conduce maternitatea Regina Maria, mi s-a potrivit ca o mănusă. Dacă în ianuarie 2009 aveau loc 13 nașteri pe lună, după aproape doi ani am reușit să creștem numărul la 130. Am atins aceste performanțe împreună cu o echipă excepțională de colegi, promovând un nou fel de practică obstetricală, centrată pe nevoile și particularitățile pacientelor, nu neapărat pe nevoile medicului și ale sistemului.

 

Într-un domeniu cu profunde implicații în viața pacientei, de la cele instinctive până la cele emoționale, culturale și sociale, nu putem aplica șabloane nici în comunicarea cu pacienta, nici în satisfacerea nevoilor legate, de exemplu, de modul în care aceasta alege să aducă pe lume copilul. Iar responsabilitatea medicului nu se reduce la actul medical, dar și la însoțirea, cu empatie și discernământ, a celor mai importante momente în viața unei femei.

 

La începutul anului 2011 am revenit în Germania, continuând însă să mă întorc în București pentru consultații și diferite intervenții. Anul acesta am decis să îmi dedic restul carierei medicale pacientelor din România, în colaborare, la acest moment, cu clinicile Intermedicas, Polisano, Mediplus, Medsana și Sanador.

 

În România mă număr printre puținii medici chirurgi ginecologi specializați în intervenții chirurgicale laparoscopice pentru înlăturarea fibroamelor, tumorilor, inclusiv histerectomie – proceduri mult mai puțin invazive. O altă tehnică mai puțin practicată în România, în care am o bună experiență, este chirurgia pe cale vaginală, care nu implică incizia abdomenului. Foarte multe femei suferă, după naștere sau înaintând în vârstă, de probleme uro-ginecologice, prolaps, incontinență de urină etc. și este bine să fie informate că astăzi există pentru aceste afecțiuni tehnici și metode mult mai sigure, minim-invazive de corecție. Recuperarea în cazul acestor intervenții este scurtă – timpul de internare deasemenea, iar rata de success este de peste 90%. Desigur, timpul aduce permanente schimbări în orice concept de tratament al unei afecțiuni sau alteia, motiv pentru care, fiecare dintre noi, care practicăm cu responsabilitate această meserie, suntem într-o cursă permanentă de a ne adapta.

 

Contact:
Adriana Vișteanu (asistent) - 0784055999
Dr. Iosif Niculescu (urgențe) – 0733337400

Email:
iosif@dr-niculescu.ro